Terapie pentru un zambet sanatos!

Zambetul este definitia bunei dispozitii. Cu ajutorul sau, nivelul de optimism creste, gandurile negre sunt puse pe fuga si, dintr-o data, lumea capata alta viziune, alta dimensiune. Mai frumos decat un zambet este un zambet sanatos, ”cu toti dintii”, cum se spune! Poate ai observat ca persoanele care au probleme cu dantura isi ascund defectul in spatele palmei cu care-si acopera zambetul sau, si mai rau, nu zambesc, riscand sa devina posace si anoste. Dantura sanatoasa nu inseamna doar un suras candid ci si sanatatea intregului organism. Insa, de-a lungul vietii se intampla sa avem probleme cu dantura si este bine sa recurgem la cele mai bune cai de a le trata (bineinteles, pe primul loc este consultul de specialitate efectuat de medicul stomatolog).

Spuneam ca sanatatea danturii nu este importanta doar pentru a surade frumos, nu indeplineste doar un rol estetic si poate evita aparitia altor probleme de sanatate, cum ar fi problemele digestive. Pentru a beneficia de o dantura perfecta, un rol important il detine si igiena orala, adica intretinere si curatarea corecta a danturii. Este recomandat periajul dintilor dupa fiecare masa sau gustare dar si inainte de culcare, acest lucru fiind primul pas in prevenirea afectiunilor bucale cum ar fi gingivita sau parodontoza.

Gingivita este cea mai intalnita afectiune din aceasta sfera, fiind o problema la nivelul gingiilor, survenita in urma inmultirii bacteriilor aflate in placa bacteriana. Pentru ca nu cauzeaza durere, gingivita este, de cele mai multe ori, ignorata insa, lasata netratata, aceasta duce la parodotoza.

Parodontoza reprezinta o afectiune a tesuturilor gingivale care se manifesta prin distrugerea osului care sustine dintele in alveola. Aceasta poate afecta unul sau mai multi dinti. Din pacate, in urma instalarii parodontozei, dintii devin mobil si caderea lor este iminenta.

Pentru ameliorarea problemelor dentare avem la dispozitie diferite tratamente, insa dezavantajele majore ale terapiei medicamentoase conventionale sunt efectele adverse asociate acesteia. Din aceste considerente, in ultimii ani, s-a recurs la studierea noilor compusi cu potential antiinfectios, derivati din plante.

Inca din Antichitate, plantele au reprezentat fundamentul medicinii si un adevarat izvor de sanatate. In sistemul medicinii traditionale, turmericului i-a fost atribuit un numar considerabil de proprietati curative.

Turmericul – radacina de Curcuma longa – este o planta cunoscuta in intreaga lume pentru proprietatile sale medicinale reprezentand o optiune acceptabila si viabila pentru oricine. In urma numeroaselor studii care au fost intreprinse in jurul turmericului i s-au dovedit proprietatile antiinflamatorii, antioxidante, antimicrobiene, hepatoprotectoare, imunostimulatoare, antiseptice, antitumorale. Datorita acestor proprietati, turmericul poate fi destul de util si in stomatologie avand un rol important in tratamentul bolilor parodontale si al cancerului bucal. De asemenea, turmericul poate fi folosit ca un „agent de etansare”, ca apa de gura si irigant sublingual in diferite preparate. Acesta poate fi utilizat ca un component al unui medicament aplicat local, sub forma de gel.

Scurta incursiune in utilizarea turmericului

De mii de ani, plantele medicinale au fost utilizate ca agenti principali in numeroase tratamente pentru bolile oamenilor din toate colturile lumii. In zonele rurale ale tarilor in curs de dezvoltare, ele continua sa fie utilizate ca sursa medicinala principala. Circa 80% dintre oamenii din tarile in curs de dezvoltare folosesc medicina traditionala si fitoterapia in beneficiul sanatatii. Utilizarea frecventa si, uneori abuziva a agentilor terapeutici folositi in prezent, au dus la evolutia unor tulpini rezistente ale agentilor patogeni precum si la incidenta crescuta a efectelor adverse ce vin o data cu folosirea lor. Prin urmare, oamenii au continuat sa caute produse alternative, iar fitochimicalele naturale izolate din plantele folosite ca medicamente traditionale sunt considerate cele mai bune surse alternative.

Turmericul – rizomul de Curcuma longa – este un condiment aromat, cu un colorit viu, auriu, care sta la baza obtinerii fainii de turmeric. Componentele turmericului sunt denumite curcuminoide, acestea incluzand in principal polifenolul denumit curcumin. Curcuminul a fost utilizat de secole in medicina ayurvedica, pentru ca nu este toxic, nu are efecte adverse, ci abunda in proprietati terapeutice: antioxidante, analgezice, antiinflamatorii, antiseptice, antitumorale.

Ajutor de nadejde in problemele stomatologice

De-a lungul vietii cu totii intampinam probleme dentare, unii mai usoare, altii mai serioase. Vestea buna este ca, pe langa tratamentele cu care am fost obisnuiti, turmericul vine sa dea o mana de ajutor, si inca una extrem de sanatoasa. Se spune ca, pentru a scapa de durerea dentara, se recomanda masajul dintelui dureros cu turmeric, prin acest procedeu eliminandu-se durerea si umflarea locului afectat.

In cazul problemelor parodontale se realizeaza o pasta dintr-o lingurita de faina de turmeric cu jumatate de lingurita de sare si tot atata ulei de mustar. Acest amestec previne gingivita si parodontoza. Se recomanda frecarea dintilor si a gingiilor cu aceasta pasta, de doua ori pe zi.

In cadrul unui studiu denumit ”Evaluarea comparativa a turmericului si a apei de gura cu continut de gluconat de clorhedixina in prevenirea formarii placii bacteriene si a gingivitei: un studiu clinic si microbiologic” au fost selectati aleatoriu aproximativ 100 de subiecti. Atat indicele gingival cat si cel al placii au fost masurate in prima zi a studiului, apoi in cea de-a 14-a si a 21-a zi. Concluzia a fost ca atat apa de gura cu gluconat de clorhexidina, cat si cea cu turmeric pot fi utilizate in mod eficient ca adjuvante in metodele mecanice de control si prevenire a placii si gingivitei. Apa de gura cu turmeric se prepara prin dizolvarea a 10 mg de extract de turmeric, curcumin, in 100 ml apa distilata si 0.005% agent aromatizant – ulei de menta cu pH-ul de 4. Acest preparat s-a dovedit a fi la fel de eficace cu cel continand clorhexidina. In plus, s-a facut remarcat si datorita actiunii antiinflamatorii a curcuminului, acesta reducand in totalitate microbii de la nivelul cavitatii bucale.

Spuneam anterior ca parodontoza este o inflamatie a tesuturilor care sustin dintii si, daca aceasta nu este tratata din pripa, poate duce la slabirea si la pierderea danturii. Aceasta afectiune este cauzata, in primul rand, de acumularea de bacterii la baza gingiei. Tratamentul clasic include asa-numita procedura SRP – scaling and root planing – cunoscuta sub numele de terapia conventionala parodontala, terapie parodontala non-chirurgicala sau curatare profunda, un proces de eliminare a agentilor etiologici (placa dentara si produsele care cauzeaza inflamatii), contribuind la stabilirea unui parodontitiu sanatos. Tratamentul este invaziv, necesita multiple vizite la medic, anastezie locala si administrare de antibiotice. A fost demerat un studiu pentru a compara efectul turmericului sub forma de gel in combinatie cu procedurile SRP si efectul SRP (fara turmeric) asupra placii, gingivitei si a altor factori care contribuie la instalarea parodontozei. La studiu au participat 30 de pacienti: o parte din ei au fost tratati cu procedura SRP iar cealalta parte cu SRP in combinatie cu turmeric. Ambele proceduri au avut rezultate pozitive, insa combinatia cu turmericul a avut efecte mai eficiente decat procedura SRP folosita singular. Acest lucru este pus pe seama proprietatilor antiinflamatorii si antimicrobiene pe care turmericul le poseda.

In loc de incheiere, cateva curiozitati!

Stiati ca…

… anumite tipuri de alimente cum ar fi ceaiul verde, ceapa, lactatele ajuta la echilibrarea pH-ului bucal, protejeaza smaltul dintilor si omoara bacteriile, in vreme ce anumite alimente bogate in carbohidrati distrug dantura?

… fumatul afecteaza cavitatea bucala? De asemenea, anumite medicamente reduc productia de saliva si cresc numarul de bacterii din gura.

… boli precum diabetul sau HIV duc la scaderea imunitatii si implicit la instalarea infectiilor orale?

(surse: www.ncbi.nlm.nih.gov)