
“Nu consumati alimente cu E-uri!” sau “Cititi foarte bine eticheta inainte de a cumpara un produs!” sunt doar doua dintre avertizarile care ne pun in garda cu privire la grija pentru sanatate. Da, este foarte bine sa citim cu atentie etichetele produselor pe care le achizitionam, mai ales daca stim dupa ce sa ne uitam: cantitatile de grasimi, proteine, calorii, vitamine sau E-uri. Pe cat de controversate sunt E-urile, pe atat de aspru este modul in care sunt tratate. Trebuie sa retinem ca nu toate E-urile sunt nocive pentru sanatate, unele dintre ele, E-urile bune, sunt chiar benefice starii de bine. Pacat ca multi le vara in “aceeasi oala” – cum spune o vorba romaneasca – cu E-urile nocive.
Dusmani vs. Prieteni
Conform piramidei lui Maslow, la baza existentei umane se afla nevoile fiziologice primare printre care se numara si hrana, bineinteles. Spre deosebire de omul secolelor trecute, hrana de baza a omului modern este alcatuita, in mare parte, din alimente rafinate. Zilnic, ne plimbam printre rafturile supermarketurilor, le observam pline cu de toate si, totusi, ne vine greu sa alegem ceva bun, natural. Ne coplesesc imaginile cu fructe si legume desprinse parca din tablouri, iaurturile cu fructe si branzeturile cu diferite arome. Mai stim ce este bun pentru sanatatea noastra? Nutritionistii s-au gandit sa ne dea o mana de ajutor prin alcatuirea listelor cu E-uri de evitat. Asadar, citirea etichetei se impune si, implicit, evitarea aditivilor nocivi. Dar care sunt dusmanii? Dar prietenii?
In functie de efectul lor, aditivii alimentari sunt incadrati in 24 de categorii dintre acestea facand parte acidifiantii, corectorii de aciditate, emulgatorii, conservantii, corectorii de gust, edulcolorantii, etc.
“Litera E prezenta pe ambalaje sau in fisele tehnologice ale produselor alimentare indica faptul ca au fost testate timp de 6 ani si apoi atestate la nivel european. Numarul care urmeaza E-ului reprezinta familia de aditivi si individualizarea fiecaruia in parte. Spre exemplificare: E 100 reprezinta colorantii de origine vegetala, minerala sau sintetica. E 200 cuprinde conservantii care impiedica dezvoltarea miroorganismelor in alimente; E 300 cuprinde antioxidantii; etc.” (Fitoterapie traditionala si moderna – Ovidiu Bojor)
Cele mai disputate E-uri sunt cele care se dovedesc nocive pentru organismul uman, unele dintre ele fiind interzise in industria alimentara, avand potential cancerigen. Dintre acestea, vom numera doar cateva si anume:
- E 320, BHA-butil-hidroxi-anisol (conservant) prezent in cartofi deshidratati, uleiuri vegetale, margarina, unt, supe concentrate, guma de mestecat, sosuri;
- E 952, ciclamat (indulcitor) prezent in guma de mestecat, dulciuri, bauturi racoritoare;
- E 954, zaharina, prezent in guma de mestecat, bere fara alcool, bauturi racoritoare;
- E 220 – E 228, sulfiti, prezenti in carnea de hamburgheri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, vin, bere, otet de vin;
Lista este foarte lunga, insa subiectul acestui articol nu este amintirea tuturor aditivilor negativi ci mentionarea faptului ca exista si E-uri pozitive, care nu agreseaza organismul uman. Dintre acestea fac parte urmatoarele: colorantul E 100 – curcumin. Culoarea deosebita a radacinei de Curcuma longa/turmeric este apreciata de mii de ani.
De fapt, nu doar culoarea ci si proprietatile culinare si medicinale. Pudra de turmeric este inclusa in renumitul condiment curry care este folosit cu succes in numeroase preparate culinare. Gratie culorii sale aurii, in tara sa de origine, India, turmericul era utilizat pe post de colorant si nu doar alimentar, ci si textil. Despre eficienta curcuminului – principalul compus activ al radacinii de Curcuma longa – s-au realizat numeroase studii, concluziile fiind mereu pozitive: excelent antioxidant, anticancerigen, antiviral, antiinflamator, etc.
Un alt aditiv inclus in categoria prietenilor este acidul ascorbic/vitamina C sau E 300. Stim cu totii cat de importanta este vitamina C pentru crestere, dinti, oase, piele si vase de sange. In plus, sustine absorbtia fierului in organism si contribuie la sinteza corecta a colagenului. Acest aditiv are proprietati antioxidante.
Vitamina B2 sau riboflavina – E 101 – este un aditiv considerat inofensiv iar specialistul in nutritie, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi sustine ca reduce severitatea si frecventa migrenelor, sustine buna functionare a tiroidei si combate oxidarea.
Stiati ca E 306 – vitamina E – este un aditiv inofensiv adaugat in uleiuri ca sa nu rancezeasca?
Cine nu a auzit de beta caroten? Beta carotenul este un tip de pigment intalnit in plante (morcovi, de exemplu) care, la nivelul organismului este convertit in retinol – vitamina A, avand urmatoarele proprietati: imbunatatirea vederii, intarirea sistemului imunitar, etc. In Codus Alimentarius, beta carotenul poarta denumirea de E 160 a.
Un carotenoid intalnit in stare naturala in fructe si legume este licopenul, un bun antioxidant si inhibitor al celulelor canceroase. Ca aditiv alimentar, licopenul este cunoscut sub denumirea de E 160 d, fiind extras din rosii si grapefruit sau obtinut prin sinteza chimica.
Un alt aditiv din categoria colorantilor este luteina sau E 161 b, extrasa din petale de galbenele. Potrivit profesorului Mencinicopschi aceasta protejeaza sanatatea oculara prin reducerea riscului de cataracta dar si sanatatea pielii prin cresterea nivelului de hidratare.
In scopul de a fi sanatosi ar trebui sa ne educam poftele si gusturile si sa ne orientam catre consumul alimentelor care contin cat mai putini aditivi nocivi. Este dificil, dar nu imposibil, sa gasim in ziua de azi alimente care sa nu fie daunatoare sanatatii. Daca scoatem din cosul zilnic mezelurile (salam, carnati, etc.), dulciurile (prajituri, produse de patiserie, bomboane, jeleuri, inghetata) cartofii deshidratati, iaurturile cu fructe, sucurile si bauturile carbogazoase, branza topita, gemurile indulcite artificial, conservele, supele concentrate, guma de mestecat, putem spune ca am facut primul pas catre o viata mai sanatoasa din punct de vedere nutritional!