Curcuma, Turmeric si Curcumin, de-a lungul timpului

Considerata sfanta in India si mult apreciata si in alte tari ale Orientului indepartat, Curcuma (curcuma longa), cunoscuta si ca turmeric (terra merita) este o planta perena, de origine asiatica, inrudita cu ghimbirul.

In Europa se pare ca a fost adusa pentru prima oara in Evul Mediu, de catre negutatori arabi, iar primul european care a descris-o a fost Marco Polo. (Vezi mai multe, in continuare, in capitolul Istoric.)

1Originara din India, unde este cultivata de peste 2000 de ani, o regasim si in sudul Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa. Dar speciile cu importanta terapeutica se gasesc doar in India.

Curcuma este o planta erbacee de 60 – 90 cm inaltime, cu frunze lungi, lanceolate, de culoare verde deschis. Florile alb galbui apar pe o tija cu aspect de spic. In varful spicului bratele de culoare alba sau alb roz dau impresia unei flori mari cu multe petale. Se inmulteste prin replantarea rizomilor.
Tot din rizomi, prin fierbere si macinare, se produce faina de turmeric, condimentul care poarta numele plantei, o pudra galben-portocalie cu gust iute-amarui, aromatic. Turmericul este unul dintre condimentele esentiale din amestecul de curry.

Curcuma/Turmericul este unul dintre putinele condimente care este folosit atat ca mirodenie, cat si in tratamentul a numeroase afectiuni. De altfel, in India este apreciat de mii de ani pentru proprietatile sale curative, fiind o componenta principala a medicinii ayurvedice. In Europa a inceput sa fie studiat si folosit in scopuri terapeutice relativ recent

(Despre lamurirea confuziilor posibile intre Curcuma, Turmeric si Curcumin, citeste aici.)

 

Istoric. De la ceremonialele hinduse la studiile clinice actuale.

Turmericul a fost folosit de-a lungul istoriei pentru condimentarea mancarurilor, colorarea textilelor, dar si ca un puternic remediu, nelipsit din arsenalul vindecatorilor orientali. Se spune ca utilizarea sa in Asia dateaza de mii de ani, fiind cunoscut mai intai doar pentru calitatile sale de colorant si de condiment si abia mai tarziu pentru proprietatile sale medicale.

Aceasta planta, considerata sfanta, a jucat un rol important si in spiritualitatea hindusa. Vesmintele calugarilor sunt vopsite in mod traditional cu un colorant facut din turmeric. Datorita culorii sale de un galben-portocaliu stralucitor, in mitologia religiei antice Tamil turmericul a fost asociat cu soarele. Totodata, galbenul sau este considerat a fi culoarea chakrei plexului solar (unul dintre cei sapte centri energetici considerati a fi in corpul uman), care este denumita si ”centrul de putere”.

Considerat sfant si de bun augur in India, Turmericul a fost utilizat de milenii in diverse ceremonii hinduse. Iar popularitatea sa la nunti si ceremonii religioase se mentine in continuare in India. Considerat ca este deosebit de benefic si inlatura obstacole, este invocat la inceputul aproape oricarei ceremonii si este prezent in timpul festivitatilor de nunta din multe parti ale Indiei: Bengal, Punjab, Maharashtra si Gujarat. In ritualuri diferite, se aplica o pasta facuta din turmeric pe corpurile insurateilor, iar tuberculi de turmeric uscat legati pe o sfoara sunt folositi pentru a crea un colier Thali, echivalentul inelelor de casatorie.
In timpul festivalului Tamil Pongal, o planta intreaga de curcuma cu rizomi proaspeti este oferita ca o jertfa de multumire catre Suryan, zeul soarelui.

3Ca medicament, turmericul a fost folosit prima data in China, cu mii de ani in urma, pentru a trata boli asociate cu durerile abdominale si in India, ca medicament anti-inflamator si pentru a trata entorsele. Exista mai multe legende ce sugereaza ca turmericul a fost folosit in scopuri terapeutice inca de-acum 10.000 de ani.

Astfel de legende mai pretind si ca polinezienii antici au dus turmericul in calatoriile lor peste Oceanul Pacific, in insula Hawai. Astazi, hawaienii inca folosesc turmericul – pe care ei il numesc Olena – ca pe un medicament.

Raspandit treptat din India si China in tot Orientul indepartat, turmericul a cucerit pe rand si Asia de Sud-Est si Orientul Mijlociu. In Europa medievala a devenit cunoscut inca de acum aproximativ 700 ani, ca fiind sofranul indian, pentru ca a fost utilizat ca o alternativa la condimentul sofran, cu mult mai scump.

Primul european care a notificat existenta turmericului a fost Marco Polo. In timpul calatoriei sale din China, in anul 1280 el nota in jurnalul sau: “Exista, de asemenea, o leguma care are toate proprietatile adevaratului sofran, inclusiv culoarea, si totusi nu este intr-adevar sofran. Turmericul este foarte apreciat si fiind un ingredient prezent in toate felurile lor de mancare, este tinut la mare pret”.

Desi negutatorii arabi l-au introdus in Europa inca din secolul al 13-lea, turmericul a devenit popular in culturile occidentale mult mai recent. O mare parte din popularitatea sa actuala se datoreaza cercetarilor din ultimii ani, care au evidentiat proprietatile sale terapeutice.

Curcuminul, componentul cel mai important pentru sanatate din condimentulul turmeric, a fost descoperit cu doua sute de ani in urma, in 1815, cand Vogel si Pelletier au raportat izolarea primei molecule de curcumin din rizomii de Curcuma longa. In 1870, un alt om de stiinta a obtinut curcuminul in forma cristalina, ca in 1910 sa fie determinata si structura generala a curcuminlui.

In 1949, o lucrare publicata in revista Nature, avand la baza numeroase studii preclinice, a demonstrat potentialul terapeutic al curcuminului impotriva mai multor boli umane.

Dar calitatile cele mai importante ale curcuminului au inceput sa fie scoase in evidenta de catre cercetatori abia in ultimii treizeci de ani, perioada in care s-au efectuat mii de cercetari. Numarul studiilor publicate difera in aprecierea diferitelor surse, dar, aproape unanim, este remarcat faptul ca la aceasta data curcuminul este substanta naturala cea mai cercetata in ultimii ani, datorita potentialului sau profilactic si terapeutic deosebit care inca mai asteapta sa fie relevat in adevarata si completa sa dimensiune.

PubMed.com, o baza de date de cercetare dentinuta de National Institutes of Health (SUA), enumera 7728 de studii care au implicat curcuminul si alte 3205 de studii efectuate in privinta turmericului, in marea lor majoritate concentrandu-se asupra eficientei lor impotriva mai multor afectiuni medicale.

“In ianuarie 2015, existau aproape 5.000 de studii si articole pe Curcumin inregistrate in baza de date PubMed a National Institutes of Health.”, precizeaza Fox News.

Iar Food and Chemical Toxicology scrie, tot in 2015: “Mai mult de 7000 de articole publicate au adus lumina cu privire la diferitele aspecte ale Curcuminului, inclusiv privind actiunea sa de antioxidant, hipoglicemiant, actiunea sa antiinflamatorie si anticancer.”

Aceste studii si cercetari continua. Site-ul www.clinicaltrials.gov indica in februarie 2012 ca aproximativ 35 de studii clinice privind curcuminul sunt in curs de desfasurare. Durata celor mai multe dintre aceste studii clinice variaza de la 6 luni la 10 ani.

In iunie 2015, erau inregistrate ca fiind in derulare 116 studii clinice de evaluare a unui posibil efect anti-boala a curcuminului la om – dupa cum inregistra US National Institutes of Health –, incluzand studii privind cancerul, bolile gastro-intestinale, tulburarile cognitive si bolile psihice.

 

In cate feluri poate fi folosit turmericul, in diferite locuri de pe glob

Intrebuintarile turmericului se pot regasi azi intr-o paleta foarta larga si care sa largeste in continuare. De la colorant pentru tesaturi, fiind frecvent utilizat in India si Bangladesh pentru vopsirea Sari-urilor si a vesmintelor calugarilor budisti, pana la aditiv alimentar, utilizat pentru a proteja produsele alimentare de lumina soarelui. De la creme de fata si de corp, pentru femeile din Orientul Indepartat, pana la medicina alternativa pentru animalele de casa.

Statisticile au remarcat deja de multa vreme ca anumite populatii din Extremul Orient au o stare de sanatate generala mai buna. Imbatranesc mai tarziu, au mai putini obezi si mai putine boli cronice si dintre cele numite „ale secolului” care macina tarile occidentale.

Daca specialistii au remarcat ca o explicatie plauzibila pentru aceste diferente ar putea consta in sistemele diferite de alimentatie, atunci un rol important il joaca, desigur, curcuminul care este aproape omniprezent in bucatariile Orientului.

In India si Nepal, mai ales, curcuminul este larg raspandit si utilizat pe scara larga in multe mancaruri de legume si carne, fiind deosebit de apreciat si pentru valoarea sa in medicina traditionala.

2Un curry (mancare specifica acestor tari) contine, in general, ghimbir, usturoi, ceapa, coriandru, cardamom, chimen, scortisoara, curcuma (turmeric), ardei iute, fenicul, cuisoare, sare… si altele, mai multe. Dar o vedeta printre componentele sale este, desigur, turmericul.

Turmericul are o aroma piperata, calda si usor amara si lasa in memoria olfactiva o usoara amintire de portocale si ghimbir. Praful de turmeric, binecunoscut ca fiind unul dintre ingredientele principale folosite in prepararea unui curry, poate sa-si ofere calitatile gustative si de colorant alimentar si mustarului, supelor, aluaturilor si multor altor preparate.

Dar, desi este folosit mai ales in mancarurile puternic condimentate, turmericul este folosit si in unele preparate dulci, cum ar fi prajitura numita „sfouf”. Mai este utilizat pentru a da branzeturilor culoare, in iaurturi, amestecuri uscate, sosuri pentru salate, unt preparat pentru timpul iernii si margarina, ori pentru a da o culoare galben-apetisant diferitelor preparate, de la ciorbe de pui la conserve si alte alimente.

Turmericul este utilizat pe scara larga pentru calitatile sale de condiment si in Asia de Sud-Est si in Orientul Mijlociu. Multe feluri de mancare persane folosesc turmericul ca ingredient. Aproape toate felurile de mancare iraniene numite „khoresh” au la baza ceapa caramelizata in ulei si turmeric.

In Africa de Sud, curcuminul este folosit pentru a da pilafului de orez alb o culoare aurie. Si in bucataria vietnameza si in cea cambogiana, praful de turmeric este utilizat pentru a spori culoarea si aromele diferitelor feluri de mancare, inclusiv in supele vietnameze. In Thailanda, rizomii proaspeti de Curcuma sunt utilizati pe scara larga in multe feluri de mancare, iar in bucataria indoneziana sunt utilizate si frunzele de curcuma.

De altfel, desi de cele mai multe ori turmericul este folosit sub forma sa de pulbere obtinuta din rizomi, in unele regiuni din India, frunzele de Curcuma sunt folosite pentru a ambala si a gati mancarea. Frunzele de curcuma, cu un gust distinctiv, ca si rizomii proaspeti – cu numeroase utilizari in retete, inclusiv de muraturi – se regasesc mai ales in preparatele din zonele in care turmericul este cultivat la nivel local, pentru pastrarea proaspetimii lor.

Orasul indian Nizamabad este considerat a fi cel mai mare producator de turmeric si cel mai important centru comercial din lume unde poti gasi acest condiment-minune. De aceea, Nizamabad este adesea supranumit “Orasul Turmericului”.

Asadar, multe culturi asiatice folosesc turmericul la aproape fiecare masa. Orientalii ii lauda capacitatile de anti-imbatranire si beneficiile medicale pe care le aduce. In acest timp, medicina din Vest abia a inceput sa-i cerceteze componentele la un nivel profund, pentru a intelege mai bine proprietatile curcuminului benefice pentru sanatate.

 

Proprietatile vindecatoare ale curcuminului

turmeric-fiere-960x350Responsabil atat de culoarea sa aurie, cat si de gustul sau de condiment iubit in Orient este polifenolul curcumin, pe care turmericul il contine. Iar curcuminul s-a dovedit ca este cel mai puternic antiinflamator natural si un atioxidant dintre cei mai puternici.

Radacina de curcuma este foarte bogata in polifenoli antioxidanti care ii confera o culoare galben-portocalie. Principalul curcuminoid (polifenol antioxidant) este curcuminul, care se gaseste in proportie de 3-4% in compozitia turmericului si care este responsabil pentru cea mai mare parte dintre beneficiile pentru sanatate atribuite acestui condiment.

Curcuminul are capacitatea de a incetini si chiar de a stopa procese de imbatranire a organismului (inclusiv protejand creierul de prejudiciile aduse de radicalii liberi), poate calma durerile si sa sprijine detoxifierea si are un potential terapeutic important, pentru majoritatea bolilor cronice de azi.

Reumatism articular, afectiuni cardiovasculare, afectiuni tumorale, cancer, afectiuni hepatice, pulmonare, renale, afectiuni ale pielii, Alzheimer, Parkinson, afectiuni digestive… majoritatea bolilor ce afecteaza sanatatea omului modern pot fi prevenite sau isi pot gasi ameliorarea si chiar vindecarea in curele cu aceasta substanta naturala.

Curcuminul are totodata si efect antialergic, antifungic, antiviral, antibacterian si multe altele colaterale.

Un exemplu deosebit este utilizarea Curcuminului in oncologie. Mai multi medici oncologi, de la Weill Medical College din New York si de la Presbyterian Hospital, s-au aratat foarte incantati de curcumin, pe care l-au categorisit ca fiind un agent chimio preventiv de generatia a treia.

Pentru a beneficia cu adevarat de efectele terapeutice ale acestui curcuminoid (substanta activa) este necesar sa consumati aproximativ un gram pe zi de curcumin. Avand in vedere faptul ca planta simpla, turmericul, are o concentratie de doar 3-4% curcumin, ar trebui sa inghititi zilnic o cantitate de  20-35 g de condiment pentru a va asigura acel 1 gr de curcumin. Ceea ce este aproape imposibil.

De aceea este recomandabila folosirea directa a extractului de turmeric, care contine un procent de 95% curcuminoid (substanta activa). Produsul nostru, Extract95 Curcumin&BioPerine, poate fi achizitionat sub forma de capsule (fiecare capsula contine 499 mg substanta activa) cu o concentratie de 95% extract.

produs_simplu_90ATENTIE! O foarte importanta caracteristica de care trebuie sa se tina seama la administrarea de curcumin este absorbtia foarte slaba a acestuia in sange.  Luat ca atare, curcuminul ajunge intr-o proportie nesemnificativa la nivelul tesuturilor. Pentru a putea fi absorbit de catre organismul uman este necesara administrarea concomintent cu piperine – extract de piper negru. Produsul Extract95 Curcumin&BioPerine contine bioperine, absorbtia substantei active fiind maxima! Acesta este si avantajul capsulelor IANA LIFE, fata de produse similare existente pe piata.

 

Capsulele IANA LIFE Extract95 Curcumin&BioPerine contin curcumin cu o concentratie de 95% si BioPerine (extract de piper negru), care creste bio-disponibilitatea substantei active cu pana la 2000%.

Pentru cele mai bune rezultate, se recomanda o cura de 3 luni