Curcuminul – ingredientul minune anti-îmbătrânire
Sa ne imaginam ca organismul nostru este o multinationala, divizata pe sectoare fiecare avand cate un reprezentant care are abilitatea de a misca lucrurile in directia cea buna. Peste toate aceste sectoare sau sectiuni, se afla un lider, un CEO. In cazul organismului uman, acest lider este ficatul, responsabil de functionarea armonioasa a tuturor organelor interne. La fel cum intr-o companie un bun lider isi conduce colegii catre succes, asa si in interiorul corpului omenesc, un ficat neatins de vreo afectiune contribuie la starea de bine a intregului organism.
Daca in articolul precedent a fost amintita actiunea pe care hepatita B o are asupra ficatului, in randurile care urmeaza intra in discutie hepatita de tip C. Prima oara s-a vorbit despre virusul care sta la baza hepatitei C in anul 1988, cand Harvey J. Alter, directorul Sectiei de Boli Infectioase din cadrul Departamentului de Medicina Transfuzionala al Institutului de Sanatate din SUA a confirmat prezenta acestuia. In anii 1970, H.J. Alter si echipa sa de cercetatori a demonstrat ca majoritatea cazurilor de hepatita aparute in urma transfuziilor de sange nu erau provocate de virusului hepatitei B.
Peste aproape un deceniu virusul a fost identificat, cu ajutorul cercetatorilor Michael Houghton, Qui-Lim Choo, George Kuo, D.W. Bradley, care au utilizat o noua abordare a clonarii moleculare in scopul identificarii virusului necunoscut. In 1989, revista “Science” publica stirea descoperirii VHC – virusul responsabil de producerea hepatitei C. In urma descoperirii virusului, diagnosticarea bolii s-a putut face cu mai multa usurinta.
In anul 2000, H.J. Alter si Michael Houghton au primit Premiul Lasker pentru cercetare clinica medicala pentru “activitate inovatoare care a dus la descoperirea virusului hepatitei C si dezvoltarea de metode de examinare care au redus riscul de hepatita asociata transfuziilor de sange in SUA de la 30% in 1970 la aproape zero in anul 2000.” (potrivit portalului www.laskerfoundation.org)
Dupa hepatitele de tip A si B, cea ce tip C este cea mai frecventa, atat in forma ei acuta, cat si in cea cronica. Diferenta dintre hepatita B si hepatita C este ca cea din urma produce o afectiune cronica intr-un procent mai consistent si 80% dintre adultii infectati cu virusul hepatic de tip C vor prezenta o afectiune cronica, spre deosebire de cele 10 procente din cei infectati cu virusul hepatitei B. Asemenea “suratei” sale, hepatita B, infectia hepatica cu virus C nu prezinta simptome deosebite. Insa, exista persoane care se resimt din pricina oboselii, unele pierd in greutate, acuza dureri musculare, greata, anorexie si icter (in faza activa a hepatitei C). In faza cronica a bolii pacientii prezinta hepatomegalie (ficat marit), splenomegalie (splina marita), stelute vasculare si ginecomastie (dezvoltarea tesutului mamar in exces la barbati). De cele mai multe ori, aceasta afectiune este descoperita accidental, poate la un control de rutina, deoarece poate fi asimptomatica. In urma cronicizarii hepatitei C, poate aparea ciroza hepatica.
Lupta impotriva hepatitei de tip C se da pe trei fronturi si anume: prin regimul adoptat, prin vaccinare si prin medicatia antivirala (interferon si ribavirina). Insa, pe langa acestea, nu trebuie omise leacurile din natura, care sunt de mare ajutor in restabilirea functiilor hepatice.
Este curcuminul de folos si in cazul hepatitei C?
Turmericul este utilizat cu regularitate in bucataria orientala si in cea asiatica. Probabil ca asa se explica si de ce multe dintre bolile care sunt specifice populatiilor din vest nu se regasesc in numar foarte ridicat printre popoarele orientale. In timp ce vestul a inceput de cativa ani incoace sa consume turmeric si sa-i cerceteze calitatile, medicina chineza si cea Ayurvedica il utilizeaza de mii de ani pe post de leac natural cu proprietati deosebite in amelioarearea multor afectiuni. Printre calitatile cu care a fost inzestrat, turmericul o poseda si pe aceea care poate restabili functiile hepatice. De asemenea, se face remarcat si prin proprietatile sale antivirale ceea ce-l recomanda ca adjuvant in tratamentul hepatitelor.
Studiile au concluzionat ca turmericul poseda si proprietati antiinflamatorii ceea ce inseamna ca poate fi utilizat pentru insanatosirea ficatului inflamat din pricina hepatitelor de tip B sau C. In anul 2009, s-a demonstrat ca turmericul, prin compusul sau principal, curcuminul, reuseste sa stopeze evolutia virusului care provoaca hepatita B. Un an mai tarziu, tot in urma unui studiu, s-a constatat ca turmericul inhiba dezvoltarea virusului care sta la baza hepatitei C. Subiectilor de laborator le-a fost administrat curcumin, observandu-se o imbunatatire a functiilor hepatice prin detoxifierea ficatului de enzime si chimicale toxice.
Curcuminul este un produs polifenolic care poate actiona impotriva adenovirusului, virusului imunodeficientei umane (HIV), virusului gripal si virusului Coxsackie. Un studiu axat pe eficacitatea curcuminului in legatura cu virusul hepatitei C, a concluzionat ca acesta poate reduce expresia genelor virusului prin suprimarea activitatii kinazelor Pl3K si AKT si stimularea productiei hemoxigenazei (HO-1) – responsabila cu producerea bilirubinei, un antioxidant vital.
Activitatea hepatoprotectoare a curcuminului, se datoreaza efectului sau antioxidant si procesului prin care inhiba sinteza citokinelor proinflamatorii, rezultand o scadere a leziunilor hepatice. De asemenea, curcuminul produce o crestere a proteinei numita “peptida antimicrobiana” cunoscuta pentru rolul sau impotriva infectiilor. Astfel, sistemul imunitar se fortifica, devenind o bariera importanta impotriva afectiunilor cronice.
Regimul alimentar este important in afectiunile hepatice?
Se subintelege ca se va acorda o importanta majora alimentatiei. Regimul alimentar joaca un rol important in astfel de afectiuni. Intr-o faza preicterica, cand pot predomina tulburarile digestive, se vor evita ouale, carnea, branzeturile grase, grasimile. Apoi se va trece la un regim normocaloric, bogat in glucide si proteine, sarac in grasimi: lapte degresat, iaurt, branzica de vaca, fructe si legume fierte (in anumite etape si crude), cartofi copti sau fierti, peste alb. Se va evita consumul de alcool, precum si alimentele care produc meteorism intestinal (ridichile, fasolea, vinetele, etc.). Fitoterapia, prin puterea plantelor, are un rol important in suferintele hepato-biliare acute si cronice.
“Se pare ca distrugerea sau lezarea celulelor hepatice survine in urma peroxidarii acizilor grasi nesaturati in reticolul endoplasmatic si prin radicalii liberi, generati de unele enzime cum ar fi citocromul P450, fenomen care poate fi insotit si de pierderea ionilor de Ca extracelulari. Actiunea antihepatotoxica a unor substante active din plante poate interveni in oricare din fazele acestui proces.” (Fitoterapie traditionala si moderna)
alte articole
