Curcuminul – ingredientul minune anti-îmbătrânire
Oamenii din popor au numit-o “boala neagra”. Oamenii de stiinta au catalogat-o drept epilepsie (in greaca vechea semnifica “atac”, “convulsie”). Aceasta problema medicala neurologica se caracterizeaza printr-o serie de crize repetate (epileptice) care se declanseaza din cauze aparent necunoscute desi, unele persoane care sunt diagnosticate cu epilepsie au suferit fie un traumatism cranian, fie un accident vascular cerebral sau neoplasm cerebral. De asemenea, crizele epileptice pot aparea si in urma consumului de alcool si/sau droguri. De aceea epilepsia nu este socotita o boala in sine, ci mai mult un simptom care conduce la o serie de tulburari diferite. Desi o parte din crizele epileptice sunt de natura genetica, 60% dintre ele au cauza necunoscuta.
Crizele epileptice sunt episoade convulsive cu care nimeni nu vrea sa aiba de-a face. Manifestarile din timpul 
crizelor sunt strans legate de tipul acestora pentru ca exista sase tipuri principale de convulsii generalizate: crizele tonice, convulsia tonico-clonica, mioclonica, clonica, absenta epileptica si convulsiile atonice. Toate aceste crize apar neanuntate, implica pierderea cunostintei si se diferentiaza una de cealalta prin diferite moduri. In majoritatea convulsiilor, pielea persoanei suferinde se coloreaza in albastru, in lipsa respiratiei normale, este posibila pierderea controlului asupra vezicii urinare sau a intestinelor, limba poate fi muscata de varf sau din partile laterale. Convulsiile tonico-clonice sunt caracterizate printr-o contractie a membrelor, urmata de intinderea si arcuirea spatelui (dureaza intre 10 si 30 de secunde). Convulsiile tonice produc contractii constante ale muschilor iar in cazul celor clonice, tremuratul membrelor are loc la unison. Dupa incetarea tremuratului, sunt necesare pana la 30 de minute pentru ca persoana care a suferit criza sa revina la o stare normala.
Epilepsia este diagnosticata in urma descrierii crizei si a evenimentelor adiacente dar si in urma efectuarii unei electroencefalograme si a unei imagistici cerebrale.
Cum poate o radacina folosita pe post de condiment sa fie de folos persoanelor epileptice?
Oamenii de stiinta au demonstrat ca radacina de turmeric poate fi un remediu potrivit pentru daunele cognitive
asociate cu terapia in caz de epilepsie. De fapt, mai mult decat radacina in sine, recunoscuta drept un exceptional condiment este apreciat principalul polifenol al acesteia, si anume curcuminul, caruia turmericul ii datoreaza culoarea deosebita si proprietatile vindecatoare.
Cercetatorii de la “All India Institute of Medical Sciences” din New Delhi au investigat efectele curcuminului pe animale de laborator si au constatat ca acesta este eficient in tratarea functiilor cognitive depreciate in urma tratamentului conventional al epilepsiei. Curcuminul a fost administrat unui grup de sobolani care a suferit tulburari cognitive induse de fenitoina sau cauzate de prezenta stresului oxidativ (procesul prin care moleculele foarte reactive, cum ar fi radicalii liberi, afecteaza anumite functii celulare). Echipa de cercetare a constatat ca curcuminul, atunci cand este administrat pe cale orala in acelasi timp cu fenitoina, previne in mod semnificativ tulburarile cognitive si stresul oxidativ.
In plus, Departamentul de Farmacologie al Institutului a concluzionat ca curcuminul si-a dovedit eficienta in cresterea memoriei si in reducerea stresului. “Epilepsia necesita o terapie pe termen lung cu medicamente antiepileptice, care este recomandata in functie de simptomele specifice. Cu toate acestea, o cura de prevenire sau un remediu eficient pentru epilepsie nu au fost disponibile si multe medicamente utilizate au efecte secundare,” sustine K. H. Reeta, profesor asistent de farmacologie la “All India Institute of Medical Sciences” din New Delhi. Medicamentele antiepileptice disponibile in prezent au mai multe efecte adverse, cu toate ca sunt eficiente in 
tratarea problemei neurologice. Fenitoina este un medicament antiepileptic utilizat in mod obisnuit, a carui eficienta a fost dovedita impotriva mai multor tipuri de convulsii. Dar se cunoaste faptul ca acesta provoaca tulburari cognitive la pacienti, provocand daune esentiale macromoleculelor din organism. Toxicitatea este des intalnita in randul pacientilor epileptici tratati cu fenitoina astfel ca acestia necesita o atenta monitorizare in ceea ce priveste administrarea tratamentului plus un nivel de ingrijire sporit. Scopul terapiei antiepileptice este eliberarea de orice efect secundar. Studiul demarat de medicii indieni, axat pe principiile fitochimicalelor, a dovedit ca acestea poseda o gama larga de proprietati care faciliteaza eficienta tratamentului, fara a mai avea efecte secundare.
De-a lungul anilor, indienii au utilizat puterea turmericului ca adjuvant in diverse tratamente curative (sa nu uitam de succesul de care s-a bucurat in cadrul medicinii ayurvedice).
alte articole
